12 years a slave

Am văzut cu toții Schindler’s List, The boy in the striped pyjamas, The pianist, și multe alte filme având ca subiect Holocaustul. Acum e rândul filmelor despre sclavie. Am început ușurel anul trecut cu „Django” al lui Tarantino, și continuămcu „The Butler”(Lee Daniels) iar anul acesta cu “12 years a slave”, a lui Steve McQueen.

Solomon Northup, și-a publicat memoriile in 1863. Acesta, povestește despre cum, deși era un om liber, a fost păcălit să accepte o slujbă în Washington, apoi răpit și vândut ca sclav, în Louisiana. A petrecut 12 ani ca sclav, înainte de a-i fi recunoscute drepturile, într-o perioadă în care culoarea pielii stabilea valoarea umană. Regizorul Steve McQueen face însă ca povestea lui să fie cunoscută de către toată lumea în 2013, datorită ecranizării poveștii acestuia.

Astfel, bazat pe o poveste reală, filmul prezintă nedreptățile de care are parte Solomon Northup (Chiwetel Ejiofor), un violinist,  de-a lungul celor 12 ani petrecuți în sclavie. Acesta este nevoit să își ascundă intelectul și să pretindă ca e needucat, doar pentru a putea supraviețui și pentru a evita suspiciunile stăpânilor săi. Michael Fassbender  și Benedict Cumberbatch îi interpretează pe cei doi stăpâni de care Solomon are parte. Primul, faimos pentru frica inspirată sclavilor și pentru rasismul de care dă dovadă, în timp ce al doilea e o persoană mai blândă, ce se adaptează vremurilor în care trăiește.  De asemenea, avem parte și de 5 minute de Brad Pitt, care salvează situația. Acesta interpretează rolul unui tâmplar canadian, care ascultă povestea cutremurătoare a lui Solomon și decide să îl ajute.  În următoarele 2 minute ale filmului, Solomon este salvat.

Avem parte și de muzica lui Hans Zimmer, probabil singura persoană care ar putea transmite mesajul filmului prin muzică.  Filmul lui McQueen, este unul realist, cu o narațiune coerentă, având o manieră impresionantă de a înfățișa lucrurile. Finalul pare a fi însă tipic american, grăbit și concentrând acțiunea în jurul lui Brad Pitt.  Nici Chiwetel Ejiofor nu e mai prejos însă. Aparent, acesta poate doar să stea în fața camerei minute întregi, fără să facă ceva anume, și să nu plictisească.

În concluzie, filmul lui Steve McQueen, e noua capodoperă a acestui an, și aparent e și favoritul premiilor Oscar. Prezintă o poveste dură și o ideologie greșită, prezentând-o atât din perspectiva stăpânului rău cât și a celui bun. Brad Pitt vine ca un salvator, probabil ca strategie de promovare, și dupa părerea mea, strică cele 2 ore de film urmărite cu sufletul la gură. Chiar și așa, 12 years a slave e must see-ul anului 2014.

Scris de Larisa Hladiuc

This entry was posted in Film and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply