Aglaja, circul şi mămăliga

de Alice Strete

Oricine se respectă cât de cât și are o mână de susținători își câștigă automat dreptul la o autobiografie, preferabil sub forma unei cărți cu poza proprie pe copertă ș-un titlu sugestiv, care duce cu gândul la ascensiunea unui om simplu. Rezultatul este, de obicei, deloc spectaculos, că doar nu fugiseră-n lume cu circul. Din întâmplare, Aglaja Veteranyi a avut norocul și ghinionul, deopotrivă, să se nască într-o familie de circari, într-o Românie cât se poate de comunistă, care i-a obligat să se ducă unde văd cu ochii și să-și mute existența într-o baracă colorată.

Spre norocul nostru, experiența de viață a Aglajei a fost transpusă într-un scurt roman (De ce fierbe copilul în mămăligă), scris într-un stil deloc banal și, de curând preluat de regizoarea Krisztina Deak, care a preschimbat romanul într-un film (Aglaja). Povestea pare simplă și totuși nu. Aglaja este dusă, împreună cu sora ei, din propria țară, în miez de noapte, de către părinți. Circari de mâna a doua, părinții își riscă demnitatea și, în ultim caz, viața, pentru a rămâne pe linia de plutire și a-și putea întreține cele două fiice.

Felul în care este redată povestea, din perspectiva Aglajei, te face să te simți că stai și tu covrig pe un covoraș, împreună cu ea, uitându-vă mirați în sus, la adulții care se mișcă haotic și la comportamentul lor care pare absurd și absolut de neînțeles. Aglaja își găsește echilibrul în lucruri care-i par perfect firești, precum să ceară ajutorul divinității într-o gaură în pământ sau să-și reprime frica, ținând strâns între dinți o pietricică. Aglaja nu-și dorește lucruri imposibile și nu e geloasă pe alți copii. Singura pe care o invidiază este sora ei mai mare, atât de tânără și DEJA cu probleme la genunchi, cum au toți marii circari. Și tot ce-și dorește e ca mama ei să nu cadă în timpul numărului ei, în care se atârnă de păr și plutește în cercuri deasupra tuturor.

Povestea Aglajei nu are, cel mai probabil, mai nimic în comun cu niciuna dintre viețile noastre. Și totuși, ne putem raporta, într-un fel sau în altul, la situația ei; sau, dacă nu noi, atunci cei care au avut mai mult de-a face cu strălucitul comunism.

This entry was posted in Carte. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *