The boys are back

Deşi filmul nu a fost foarte mediatizat, este unul foarte bun, sensibil şi pozitiv, în care relaţia tată-fiu este una specială şi acţiunea se desfăşoară în climatul australian, ce îi conferă filmului o ambianţă specială, scăldată în soare, nisip şi ocean.

Bazat pe cartea jurnalistului britanic Simon Carr şi adaptată de Alan Cubitt, filmul e o melodramă regizată de Scott Hicks, ce prezintă povestea unui jurnalist sportiv de succes, Joe Warr jucat de actorul Clive Owen. Acesta, în urma unor circumstanţe tragice, se află în poziţia de a-şi creşte de unul singur cei doi fii, pe care îi are din mariaje diferite.

După ce soţia sa actuală, Katy, moare de cancer, Joe devine depresiv şi se vede nevoit să-şi crească singur fiul cel mic, Artie. În acelaşi timp, fiul adolescent al lui Joe din primul mariaj, Harry- simţindu-se singur la Londra alături de mama sa şi având nevoie de prezenţa unui tată în viaţa lui- consideră că decesul lui Katy, este un moment prielnic pentru a-şi crea o relaţie cu tatăl său, relaţie pe care nu a avut-o niciodată, fiind crescut doar de mama sa.

Astfel, Harry vine în Australia să-şi viziteze tatăl şi chiar dacă la început este iritat de lipsa de disciplină şi reguli în modul în care Joe îl creşte pe Artie, Harry se obişnuieşte cu stilul permisiv şi dinamic al lui Joe şi începe să-i placă aici. Creându-şi o legătură puternică cu frăţiorul său vitreg mai mic, Artie, iar în ciuda caracterului său conservator şi rezervat, al vârstei adolescentine şi a greutăţii pe care o întâmpină faţă de apropierea de tatăl său, Harry încearcă din răsputeri, ca şi Joe de altfel, să consolideze o relaţie.

Deşi scenariul filmului poate fi considerat simplist şi poate banal, replicile şi jocul actorilor, dar şi cadrul în care se desfăşoară acţiunea, contribuie la realizarea unui film frumos, sensibil, ce mizează pe evoluţia personajelor şi pe splendida relaţie dintre tată şi cei doi fii, plină de dinamism şi emoţie.

Personajul Joe, e un tată bun, care deşi e la început este extrem de îndurerat, decide să arunce toate regulile pe fereastră şi alege un nou ritm de viaţă, mai energic, mai optimist, crescându-şi băieţii într-un stil libertin, pe principiul just say yes, distrându-i pe aceltia prin tot felul de jocuri li peripeţii, toate desfălurate în natura australiană. Până la urmă, prin intermediul lui Joe, se creează o legătură extrem de strânsă între Artie şi Harry, care, în ciuda vârstelor extrem de diferite, cooperează, comunică, se joacăşi se distrează împreună. Principiul A pierde ceva şi a câştiga altceva se aplică şi în cadrul filmului, în cazul lui Joe ce şi-a pierdut iubita soţie, dar şi-a câştigat fiul mai mare.

Pelicula e amuzantă şi emoţionantă, iar actorii joacă excelent, acesta fiind rezultatul faptului că, la un moment dat, în ciuda zbuciumului sufletesc şi al haosului provocat de pierderea unei persoane dragi, tatăl, prin cei doi fii ai săi, reuşeşte să-şi găsească puterea şi curajul de a depăşi durerea, a redescoperi bucuria de a trăi şi, nu în ultimul rând, a descoperi iubirea care îi uneşte pe toţi trei, după cum afirmă şi compania de filme Miramax: ”Their story is not just about the transforming power of a family crisis – but the unavoidable grace of everyday life and love that gets them through”.

Scris de Chiper Cătălina

This entry was posted in Film. Bookmark the permalink.

Leave a Reply