Constrângeri socioculturale, Paradigme în contrast

-libertatea lui Daedalus – libertatea lui Pygmalion-

Orice individ uman se naşte într-un context sociocultural care îşi pune fundamental amprenta asupra lui – cu alte cuvinte, omul este creuzetul în care istoria îşi toarnă formele. Prin urmare, întrucât nu este posibilă evitarea influenţelor socioculturale în formarea conştiinţei umane, intervine întrebarea: este golit de orice conţinut conceptul de libertate socioculturală sau, dimpotrivă, libertatea se întinde începând de la aceste “constrângeri” sau mai bine zis, modelări transcendentale ale istoriei asupra subiectului uman?

O analiză mai aprofundată a termenului de libertate redă faptul că in stricto sensu nu se poate vorbi de libertate deoarece acest proces este generat de însăşi amprenta pe care cultura şi societatea o pune asupra sinelui individului. Omului îi sunt turnate încă de când se naşte credinţe, idei care îl formează într-un anumit fel, care practic îi influenţează alegerile, îi modelează comportamentul, acţiunile. Practic, noi vorbim despre libertate în raport cu ceva, şi tocmai această raportare face ca de fapt libertatea să nu mai fie libertate desăvârşită, ci doar parţială. Mai concret, atunci când noi pentru a fi liberi depindem de ajutorul a cuiva sau a ceva, acest fenomen începe să se ştirbească, iar “aripile” noastre încep să se micşoreze, ca mai apoi să dispară. De aici şi comparaţia libertăţii lui Dedalus: în momentul în care meşterul a încercat să-i “dea aripi” fiului său, Icar, ele s-au topit şi acesta a căzut. Până la urmă, Daedalus a făcut bine că a confecţionat acele aripi şi că oarecum din dorinţa de a-şi vedea liber fiul, de fapt i-a „croit” libertatea şi în acelaşi timp la condamnat pieirii? Se mai poate numi Icar liber din moment ce libertatea lui a fost aleasă şi gândită de părintele său? Întrebările şi exemplele pot continua.

Însă, privită dintr-o altă perspectivă, am putea spune că libertatea există şi că apare atunci când individul începe şi este capabil să ia „numele său”decizii, în momentul în care acesta începe să aibă o gândire critică a formării lui. Chiar dacă omul trăieşte într-o anumită societate, cu o anumită cultură, el poate să-şi „creeze” libertatea, să-şi creeze în minte o operă ce ajunge să subziste. Asemeni lui Pygmalion, care şi-a creat opera, pe Galateea, care l-a schimbat fundamental pe el, ca persoană.

Dar totuşi, ce înseamnă să fii liber? Noi ne considerăm liberi, dar în acelaşi timp depindem de societate, de reguli ş.a.m.d. Pentru a fi mai explicită aş vrea să amintesc de conceptele despre libertate a câtorva filosofi. De exemplu, în lucrarea Despre libertate, se dezvoltă un principiu fundamental conform căruia fieacare are dreptul de a acţiona precum doreşte, în condiţiile în care faptele sale nu îi afectează pe ceilalţi: „asupra lui însuşi, a propriului trup şi spirit, individul este suveran” , afirmă John Stuart Mill. Practic, libertatea este demnă de „numele său” doar dacă omul îşi poate împlini nestingherit propriul bine, fără a fi împiedicat de către societate. De asemenea, Jean-Paul Sartre susţine că omul este sursa valorilor, fiind responsabil de fiecare alegere pe care o face, iar Emil Cioran vorbeşte în scrierile sale despre faptul că demnitatea omului constă în utilizarea propriei libertăţi de alegere în scopul desăvârşirii acesteia şi că libertatea adevărată nu implică drepturi pentru că drepturile îţi sunt date de alţii. Spre deosebire de aceşti filosofi, J.J.Rousseau consideră că libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, adevărata libertate nu poate exista decât sub domnia legii, adică decât dacă e îndrumată şi supravegheată de cineva.

În concluzie, orice concept al termenului de libertate se suprapune miturilor amintite mai sus. Pe de o parte, noi nu suntem liberi din moment ce împrumutăm valorile şi credinţele familiei sau patriei în care trăim, din moment ce suntem constrânşi de ceilalţi, dar pe de altă parte, ne putem considera liberi când luăm singuri decizii, când trecem prin filtru personal orice amănunt din exterior, când suntem în stare să ne analizăm singuri situaţiile în care ne aflăm şi să ne gestionăm singuri acţiunile.

P.S: Dacă doriţi să citiţi mai multe despre mitul Pygmalion şi Galateea- http://www.lecturirecenzate.ro/2011/03/pygmalion-si-galateea/

Sau dacă doriţi să aflaţi mitul lui Daedalus şi Icar- http://mirceaeliade.wikispaces.com/PC_Mituri+celebre

Bibliografie:

Sartre, Jean-Paul “Fiinţa şi neantul. Eseu de ontologie fenomenologică”, Paralela 45, 2004

Stuart Mill, John “Despre libertate”, traducere de Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005

Rousseau, J.J. “Contractul social”

Scris de Daiana Săuca

This entry was posted in Cu și despre cultură. Bookmark the permalink.

Leave a Reply