Cultura Hip-Hop

de Țîțan Alice Dominique

Hip-Hop-ul este expresia creativității unui tineret urban care dorește să se facă auzit prin anumite mijloace de exprimare artistică specifice unui mediu ostil artei tradiționale.
Istoria hip-hop este un aspect care a impulsionat popularitatea culturii hip-hop. Pe o perioadă de timp, acest stil de exprimare artistică a fost intens promovat de mass-media, iar expunerea oferită în zilele noastre este un bun indicator asupra numărului mare de oameni din întreaga lume care practică hip-hop-ul. Există multe școli vechi și noi forme de școli care au adoptat această cultură acum, iar istoria hip-hop dezvăluie povestea acestei ascesiuni.

Acest curent a fost născut din revoltă și își are originile în muzica sclavilor de culoare, acele celebre Gospel-uri, care nu erau altceva decât suferințele și întristările lor exteriorizate prin muzică. Îmbinând Blues-ul cu Jazz-ul și R&B- ul anilor ‘50, stilul s-a concretizat la începutul anilor ‘70.
Acest curent își are originea în Bronxul anilor ’70, când cel supranumit ,,The Godfather of Hip-Hop”, Arika Bambataa Asim, lider al minorității Zulu din Bronx, pune bazele unei puternice organizații numită Universal Zulu Nation, organizație care a stat la baza hip-hop-ului.

Numele de hip-hop a fost trecut pe un flyer la petrecerea organizată de Arika Bambataa, iar de atunci așa a rămas denumirea acestui gen de muzică.

Hip-hop-ul nu este doar un gen de muzică; este un stil de viață și s-a dezvoltat odată cu trecerea timpului sub forma unei culturi. Această cultură are la bază patru elemente: MC, DJ, Graffiti și breakdance.
Muzica rap, componenta de bază a culturii hip-hop, s-a dezvoltat din muzica jamaicană specifică unei părți a locuitorilor Bronxului. Ceea ce la început nu era decât o joacă (recitările MC-urilor pe anumite beat-uri, base-line-uri), s-a transformat treptat într-un stil de muzică.

Dansul hip-hop se referă în primul rând la forma de dans specifică muzicii hip-hop, care este de obicei sinonimă cu acest gen de muzică. Unele mișcări cum ar fi locking, popping și breakdance, au ajuns să fie ușor legate de dansul hip-hop. Partea cea mai intrigantă a hip-hop-ului este absența oricărei restricții (cunoscută sub numele de freestyling), o metodă în care orice mișcare e posibilă. Acest lucru a întărit convingerea că dansul hip hop nu implică nicio mișcare prestabilită și nicio regulă, și că nu există limite.

Hip-hop-ul apare frecvent sub formă de „bătălii” între dansatori individuali sau două grupuri de dansatori și apare de obicei într-o zonă selectată aleatoriu pe străzi. Este mai mult o bătălie de dogme psihologice și mentale, decât mișcările în sine.

Originea breakdance-ului nu provine de la tinerii New-York-ezi, ci de la James Brown. Cunoscut pentru pașii săi de dans foarte energici, Brown își etala cele mai bune mișcări ale sale în timpul prestațiilor live.

Nu peste mult timp, tinerii din New York au început să îl imite pe James Brown și mișcările sale. Astfel au luat naștere concursurile de la „Harlem World”.

New-York-ul, cunoscut ca orașul în care s-a născut hip-hop-ul, a produs și graffiti-ul și pare să aibă o logică perfectă, având în vedere diversitatea culturală a orașului. Imigranți din toate părțile lumii s-au strâns de-a lungul anilor în marele oraș, sperând la o viață bună și prosperă. Ceea ce au găsit a fost contrar așteptărilor lor și mulți erau revoltați. Implicarea în bandele de infractori devenise un lucru obișnuit pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi.

O metodă prin care aceste bande își marcau teritoriul era să își scrie numele sau tag-urile pe zidurile cartierelor respective. Acest lucru era atât o invitație cât și un advertisment.
Cel care a schimbat modul în care SUA și întreaga lume vedea acest stil muzical, este TuPac, pe numele său Tupac Amaru Shakur. El a văzut în hip-hop o ieșire din sărăcie, dar a plătit cu viața. Acesta a fost împușcat pe 7 septembrie 1996, în Las Vegas, iar pe 13 septembrie inima a încetat să-i mai bată.
Cultura hip-hop oferă conștiința apartenenței la un grup, la o tendință și un anumit mod de a gândi. Ea este în general văzută ca o modalitate de a ne îndepărta de normele societății si de a adopta spiritul real de exprimare al ghetoului.

Istoria hip-hop este înțeleasă greșit, ca fiind dezlănțuită de convenții și ortodoxie. Acest stil de dans a fost inițial privit cu dispreț și rușine, dar în timp oameni au înțeles ce este cu adevărat și au acceptat complet cultura. Hip-hop-ul este unul dintre acele genuri de divertisment care au stimulat o grămadă de oameni să-și atingă scopul și să se afirme în societate.

This entry was posted in Cu și despre cultură. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *