Dead Poets Society sau Cercul Poeților Dispăruți (1989)

Dead Poets Society, tradus în română Cercul Poeților Dispăruți, este un film în regia lui Peter Weir, scenariul fiind scris de Tom Schulman. Cu actori precum… pe Robin Williams, Ethan Hawke și Robert Sean Leonard, filmul are un subiect dramatic, cu o încărcătură emoțională puternică, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 1989. Acest lucru e dovedit și de premiile câștigate: premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original, premiul BAFTA pentru cea mai bună muzică originală.

Această peliculă relatează un episod din viața unor tineri baieți, elevi la o prestigioasă școală din New England, la sfărșitul anilor ’50. Totul decurge normal, viața lor fiind condusă de reguli stricte și principii precum tradiție, onoare, disciplină și excelență, până în momentul în care îl vor avea ca profesor pe John Keating , care va reuși, ca până la sfârșitul filmului, să distrugă imaginea austeră a școlii și principiile după care aceasta guernează.

Mr. Keating este un profesor de literatură, tipul non-conformist, care iubește poezia și care prin anumite metode neortodoxe, îi încurajează pe elevi să fie ei înșiși, să nu le fie frică să spună cu voce tare ceea ce gândesc și ce simt și totodată să-și descătușeze pasiunea. Deși la început băieții sunt reticenți față de metodele abordate de acest nou profesor, încet-încet aceștia încep să-l privească cu alți ochi și să aprecieze efortul domnului Keating. Tânărul profesor ajunge la inimile elevilor lui prin abordarea temelor prin intermediul poeziei, reușind să le inspire și lor pasiunea pentru acest subiect. Într-o școală în care toți puneau accentul pe conservatorism, John Keating era acel ceva diferit, iar băieții s-au îndrăgostit de modul prin care acesta le atingea sufletul precum și mințile, conferindu-le puterea necesară de a face ceea ce își doresc cu adevărat.

Scene din film precum momentul când și-a pus unul dintre elevi în fața clasei și i-a acoperit ochii încercând sa-l ajute sa-şi exploreze creativitatea sau când i-a pus să rupă pagini cu comentarii stupide din manuale sau să se urce pe bănci să privească lucrurile din altă prespectivă, denotă excentricitatea profesorului, dar și aceeași excentricitate care i-a atras pe băieți să prindă curaj, i-a motivat să lupte pentru visele lor și să nu se lase controlați de cei din jur.

Filmul prezintă, pe lângă laitmotivul Carpe Diem, povestea tragică a unuia dintre elevi, Neil Perry, care se află într-un continuu conflict cu tatăl său intrasigent, care încearcă să-i controleze viața iar în momentul în care Neil își descoperă pasiunea și talentul pentru actorie, tatăl său îl amenință că îl va trimite la o școală militară, toată această dramă treminându-se în mod nefavorabil.

Părerea mea este că această peliculă, considerată o capodoperă cinematografică anului 1989, este ca o busolă care te îndrumă spre o destinație, în acest caz destinația fiind non-conformismul, găndirea liberă și regăsirea eului interior și a propriilor dorințe, curajul de a îți urmări idealurile și a de trece peste barierele impuse de societate, să ai puterea să fii diferit, chiar dacă toți din jurul tău sunt la fel.

Dead Poets Society este un film în care se promovează valori pe care deseori le uităm sau nu punem preț pe ele, precum romantismul, frumusețea, poezia, dragostea dar și un film care pe tot parcursul lui, a avut ca idee principală îndemnul de a trăi momentul, pentru că într-o bună zi toți vom înceta să mai existăm. ( J.Keating : ” Listen, you hear it? Carpe hear it? Carpe, carpe diem, seize the day boys, make your lives extraordinary. Because we are food for worms, lads. Because, believe it or not, each and every one of us in this room is one day going to stop breathing, turn cold and die.”)

Motivul pentru care am ales acest film este faptul că m-a impresionat prin profunzimea poveștilor care se îmbină într-un mod atât de fluent precum și prezentarea dintr-o perspectivă inedită a realității din acei ani, care se aseamănă într-un anume fel cu realitate din ziua de azi. Ceea ce m-a marcat și încă mi-a rămas în minte e îndemnul profesorului Keating ”Carpe Diem ! Seize the day , make your lives extraordinary ! ”, această îndrumare facându-ma să ma gândesc la viața mea, să-mi pun întrebarea dacă eu chiar trăiesc clipa și dacă am curajul să-mi urmez visele.

Scris de Iulia Greab

This entry was posted in Film. Bookmark the permalink.

Leave a Reply