Despre tatuaje

de Plitea Iuliana

De-a lungul timpului, cele mai controversate subiecte sunt și cel mai mult dezbătute, iar printre aceste se regăsesc și tatuajele. Dacă trecem puțin prin istorie observăm că au apărut cu aproximativ 12.000 ani î.Hr., ceea ce ar trebui să determine subiectul ca fiind unul accesibil, care să nu ne atragă atenția într-un mod neplăcut, ci ar trebui să respectăm o așa formă de „artă” numai datorită vechii ei existenţe pe acest pământ. La apariția acestei forme de artă, desenele erau făcute din cenușă, iar cei ce purtau tatuaje erau privilegiați, plăcuți datorită semnelor de pe corp, fiind considerate însemne de înfrumusețare corporală; dar, ca și orice formă de artă, diferă de la o cultură la alta. Primul aparat de tatuat a fost produs în anul 1876 de către Thomas Alva Edison, tatuajele ajungând în Europa cu ajutorul piraților. Cele două războaie mondiale influențează masiv și această ramură a artei, după Primul Război acestea cresc în popularitate, iar cel de-al doilea război mondial fiind momentul de înec al tatuajelor, care sunt interzise din mai mult motive, cum ar fi epidemiile de hepatită care au apărut pe teritoriul american. Totodată, acestea încearcă o reintroducere pe piața media prin Lyle Tuttler, care pictează corpurile unor artiști ai vremii, procesul de decorare al pielii devenind din nou un proces mediatizat pozitiv în rândul populației. Astăzi, procesul este foarte mediatizat, atât în sens pozitiv cât și negativ, iar multitudinea de simboluri, imagini și semnificații îi oferă acestei forme de artăo frumusețe aparte, care îmbină o tradiție veche cu modernitatea. Această formă de artă mă fascinează datorită rezistenței pe care a arătat-o încă de la apariție, în Thailanda existând un templu dedicat tatuajelor, dar în același timp prin frumusețea pe care o inspiră fiecare tatuaj în parte. Prin complexitate și grijă se construiesc pe corpul uman adevărate opere de artă care, după părerea mea, sunt construite din motive anume, fiecare reprezentând o poveste și în același timp o comoară.

This entry was posted in Cu și despre cultură. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *