Etica ecologică, o necesitate a culturii mondiale

de Ghiran Alexandru

„Natura este darul cel mai suprem pe care fiinţa umană l-a primit vreodată.” Dicţionarul explicativ al limbii române, (DEX 1) defineşte etica astfel: o disciplină filosofică ce are ca arie de studiu principiile morale, originea, dezvoltarea şi conţinutul lor. Conform DEX cuvântul etică este sinonim cu morala, dar în modul în care îl asociez eu este ştiinţa binelui şi a răului. Ecologia este o ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc.

Am definit aceşti termeni pentru a indica o legătură care se formează între cultură şi mediul înconjurător, iar de la această legătură doresc să pornim o discuţie referitoare la cele mai bune soluţii de implementare a eticii ecologice în rândul populaţiei şi asimilarea codului de bune practici ecologice, care să ducă la o schimbare de atitudine faţă de natură şi tot ceea ce o cuprinde pe aceasta, presaţi şi de o problemă mondială şi anume cea a încălzirii globale şi celelalte schimbări aferente acestui fapt.

Termenii de protecţie a mediului, reducere a impactului antropic, refolosire, reciclare, economie a resurselor primare, consider că trebuie să facă mai intens parte din viaţa fiecărui om, şi implicit şi din cultura acestuia ca locuitor al aceastei planete numită Pământ! Nu doresc să înşir numeroasele efecte devastatoare pe care le aducem întregii ecosfere, deoarece acestea formează un lanţ vicios, aproape interminabil şi foarte sumbru. Consider că este de acum o datorie umană de a proteja după puterea proprie natura şi de a promova o dezvoltare durabilă a societăţii care să asigure generaţiilor viitoare aceleaşi beneficii naturale de care am dispus şi noi, iar aici mă refer la păduri, soluri fertile, aer curat, apă suficientă şi necontaminată şi biodiversitate. Datele ştiinţifice sunt clare şi concludente, iar urmările prezise sunt din cele mai grave, dar noi continuăm să trăim în iluzia unei lumi frumoase , să ne continuăm vieţile pline de risipă, consum şi alte excese.

This entry was posted in Cu și despre cultură. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *