Faust – teatru la superlativ

Pot afirma cu tărie că prima mea adevărată întâlnire cu teatrul a fost în clasa a IX-a, când am văzut Faust în Hala Balanţa din Sibiu. Văzusem până atunci şi alte spectacole, însă acesta este cel de care îmi aduc mereu aminte cu emoţie.

Era toamnă, începutul anului şcolar, începutul vieţii mele de liceean. Aveam ca dirigintă o profesoară de română, mare iubitoare de teatru, care ne anunţa de fiecare dată când se juca o piesă interesantă. Asta s-a întâmplat şi când s-a jucat Faust în toamna aceea. Am bănuit că ceva e neobişnuit la această piesă, când am aflat că nu se joacă la Teatrul Naţional “Radu Stanca”, ci în Hala Balanţa. Trebuie să recunosc că pe atunci nici măcar nu aveam idee cum să ajung la această locaţie, dar am reuşit, ghidată fiind de alţi colegi.

Am ajuns, ne-am aşezat în primele rânduri şi am aşteptat ca piesa să înceapă. În hală era multă forfotă şi părea mult mai mică decât mi-o imaginasem. Lumea a început să se liniştească când Faust, interpretat de actorul Ilie Gheorghe, a coborât de pe scări înspre scenă şi a tras cortina pe fundalul unui râs dement. Atât de dement încât din sală s-au auzit ţipete scurte.

Am văzut apoi cum Faust, sătul de viaţa sa de erudit îl reneagă pe Dumnezeu şi îl invocă pe Diavol. Momentul de maximă intensitate a fost apariţia lui Mefisto, interpretat cu o naturaleţe incredibilă de actriţa Ofelia Popi. Totul s-a întâmplat cu o dinamică excepţională şi în câteva clipe Faust a fost convins să îşi vândă sufletul pentru recâştigarea tinereţii. Apoi, ajutat de Mefisto a reuşit să o cucerească pe tânăra şi inocenta Margareta.

În Noaptea Valpurgiei, ultimul act, am fost în iad alături de Faust şi Mefisto. Am fost invitaţi să ne ridicăm de pe scaune şi am pătruns în iad la propriu, de bună voie, dar încărcaţi de un sentiment de curiozitate. Pe fundalul unei melodii sinistre, demonii ne furau privirile cu dansuri depravate, zgomote asurzitoare şi flăcări ce le ieşeau din guri. Aflasem acum de ce hala părea aşa mică, adăpostea un întreg infern în spatele scenei.

Faust a fost cea mai spectaculoasă şi neconvenţională piesă de teatru la care am participat vreodată. Regizorul Silviu Purcărete a reuşit să transpună în scenă momentele cheie din opera lui Johann Wolfgang von Goethe şi să inoveze teatrul şi cultura românească. Spectacolul a fost apreciat la o serie de festivaluri, unde a câştigat o mulţime de premii pe care le merită pe deplin: premiul pentru cea mai buna interpretare feminină într-un rol principal şi premiul pentru cea mai bună scenografie – Gala Premiilor UNITER 2008, participare la Festivalul Goethe de la Frankfurt în 2008 şi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburg 2009, în selecţia oficială, Herald Angel Award 2009, Premiul de Excelentţă – Gala Premiilor UNITER 2010.

Recomand tuturor cititorilor să îşi facă drum la Sibiu când se joacă Faust, iar pe cei care încă se îndoiesc de grandoarea acestui spectacol, îi invit să urmărească acest video pentru a se convinge.

Scris de Mădălina Ioana Sîrghie

This entry was posted in Teatru. Bookmark the permalink.

One Response to Faust – teatru la superlativ

  1. Alisa says:

    Faust… doar când îi citesc numele și deja îmi transmite emoții puternice. Am fost și eu la sfârșitul clasei a 10-a, tot la Sibiu; e ceva diferit de tot ce am văzut/trăit până în acel moment și de atunci. După tot ce am văzut acolo, am reușit să-mi înving frica… acolo trebuie să fii pregătit pentru orice. ”Călătoria” în iad a fost cea mai spectaculoasă, și bineînțeles că nu am putut să văd și să înțeleg totul, așa că aș vrea să mai merg. :)

Leave a Reply to Alisa Cancel reply