Festivalul internaţional de teatru „Interferenţe”

de Radu Bogdan

Frumos. Organizat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj, a durat două săptămâni și a reunit 21 de spectacole din nouă țări. S-au vândut vreo 7000 de bilete și chiar dacă unii au cumpărat mai multe bilete, tot e bine. Au mai fost și concerte, lansări de carte, workshop-uri, expoziții de fotografie și instalații muzicale, discuții cu publicul, party-uri.
Am aterizat și eu pe la câteva piese și pot să vă spun că diversitatea a fost cheia festivalului. Eram îngrijorat că nu voi înțelege o piesa de teatru jucată în limba franceză, dar nu a fost cazul; actorii nu au deschis gura. Cântau la diverse instrumente și făceau sunete cu diferite obiecte și asta spunea cam tot. Îmbinarea sunetului cu imaginea și cu jocul luminilor era simbolism pur; fiecare spectator intra în lumea lui și putea înțelege orice. Minunată piesă. Nici la restul pieselor străine nu au fost probleme interlingvistice, existând subtitrare în română, maghiară și engleză. La piesa lui Silviu Purcărete, Călătoriile lui Guliver, sala a fost arhiplină, iar eu am stat undeva după ultimul rând de sus. Locul mi-a favorizat o privire de ansamblu a scenei și a publicului, ceva foarte prețios la un spectacol unde actorii acoperă scena cu tornade și alte fenomene cataclismice. Viziunea regizorului a fost una foarte personală și greu accesibilă publicului larg, dar la final cred că majoritatea spectatorilor au plecat cu piticii lui Guliver, în cap. Finalul festivalului s-a închis cu o piesă cunoscută publicului clujean: Insula, regia Ada Milea, piesă care a rămas în aria neconvențională a festivalului. Per total, eu aș recomanda publicului clujean și nu numai, să viziteze cu încredere acest festival plin de altceva. Din păcate, acest lucru va fi posibil doar anul viitor. Până atunci, va trebui să ne mulțumim cu de’ale casei.

This entry was posted in Evenimente. Bookmark the permalink.

Leave a Reply