Interviu cu sorin despoT

de Paul Burcia

O nouă generație de culturatori intră în acțiune. Începem seria articolelor interesante.
Pe locuri! Fiți gata! Start!

sorin despoT este pseudonimul lui Sorin Staicu, poet născut în Buzău în 1985. În Noiembrie a fost la Timișoara unde și-a lansat cel de-al doilea volum de poezie: termeni | condiții. A absolvit facultatea de comunicare, a urmat cursurile unui masterat în comunicare la SNSPA și este coordonatorul taberei de creație literară de la Săvîrșin. În prezent, vorbește cu profesioniști din industria IT din cadrul unei organizații din București și apoi pune în perspectivă spusele acestora pe înțelesul nostru. Mai multe despre poezie, comunicare, tehnologie și despre lume povestește chiar Sorin:

Cum te-a făcut Timișoara să te simți?
Paul, am locuit o vreme bună la Timișoara | la Timișoara mă simt și astăzi ca acasă.

De unde vine imboldul de a scrie poezia pe care o ai în minte?
Presupui că poezia se află acolo deja, înlănțuită în mintea mea, înainte să o eliberez pe hîrtie, or poezia poate să se ivească, spre exemplu, printr-un proces de renunțare | explorare, nu doar unul ghidat de intenție, de proto-gărgăunele-sultan al lobului frontal. Poți scrie poezie și în cădere.

Totuși, e musai să-ți spun că „trigger”-ul, momentul T-zero în care decid să pun degetele pe pix | tastatură | ecran este de multe ori înrădăcinat în amărăciune. Scriu prea des cu năduf și mă consum ore în șir, parlamentînd de bezmetic pe marginea a tot soiul de teme. Mai mari…:

- Probabilitatea petrecerii singularității în timpul vieții noastre,
- Dansul nevrotic dintre religie și știință,
- Arhetipurile mitologiei grecești,
- Inegalitatea de șanse,15310208_1361371273882441_1771336047_n
- Automutilarea,
- Cultura.

… și mai mici, dar drăgălașe și necesare:

- Ondulațiile duios-lunare ale gesturilor ei, într-o seară de mai,
- Pregnanța posturii pe fondul lipsei de argumente,
- O pițigulină de pensat fonobecul aromatactil,
- Slugile astea înlănțuite, care sînt simple cuvinte.

Mi-aș dori să scriu numai în momentele în care simt că am pentru ce să stau în picioare, însă acestea nu sînt într-atît de frecvente încît să-mi potolească pofta de scris.

Care e geneza unui poem de-al tău?
Uite, nu-mi amintesc exact unde am citit, | la McLuhan ;) | dar m-am convins că e un punct de plecare solid, mai ales dacă nu ai mai citit poezie de prin liceu:

Poezia recurge adesea la o serie de procedee paratactice, procedee de juxtapunere, fără elemente ultra-evidente de conexiune. Vorbim mai degrabă de forma naturală a conversației, a dialogului, decît de discursul scris. În scris, apare tendința de a izola un aspect al chestiunii, comutînd atenția cititorului pe acel unic aspect. În dialog, observăm o interacțiune în egală măsură de naturală a aspectelor multiple ale oricărui subiect.

Această interacțiune dintre aspecte poate genera intuiții | descoperiri. Altfel spus, un punct de vedere, o perspectivă este numai un mod de a contempla ceva, pe cînd o intuiție reprezintă conștientizarea unui proces complex de interacțiune între perspective. „O intuiție înseamnă contactul cu viața formelor,” în cuvintele lui Marshal McLuhan.

Dincolo de mijloace | fiindcă mediul nu este chiar întregul mesaj | mă gîndesc că poezia mea izvorăște din fascinația pentru tipare lingvistice și din ambiția de a contribui semnificativ la înclinarea balanței în favoarea paradigmelor științifice. Poezia este comunicare.

Te-a ghidat cineva pe drumul poeziei? Cum?
Sînt un autodidact, chestie care poate fi uber-bulversantă. Am devenit autodidact fiindcă nu-mi suportam profesorii | cu destule excepții, totuși | și îi asediam cu subversiuni temeinic introduse în discursul rutinier. Era un soi de război semiotic de gherilă cu formele de autoritate care-mi ieșeau în cale. Îți dai seama că un conflict de acest tip nu putea fi purtat fără muniție de calibru estetic mare.

Eram destul de furios în adolescență, iar cînd am decis că-mi voi deveni profesor nu m-am gîndit vreo clipă că în scurt timp aveam să întorc toată această furie către mine însumi. M-am luat pe nepregătite și ce a urmat a fost o perioadă lungă și „pretty dark” din care află că numai poezia m-a putut scoate.
.
Mi-au fost mentori și prieteni tot soiul de poeți pe care nu-i voi cunoaște niciodată în persoană, cum ar fi…:
- Ion Monoran
- Sylvia Plath
- Cristi Popescu
- Mariana Marin
- Allen Ginsberg
- Chandler Bing
- Charles Bukovski

… dar și poeți pe care i-am cunoscut, poeți pe care mi-aș dori să îi cunosc mai bine și poeți pe care am șanse bune să îi cunosc înainte să crăp, cum ar fi:

- George Vasilievici
- Elena Vlădăreanu
- Adela Greceanu
- Răzvan Țupa
- Octavian Soviany
- Ruxandra Novac
- Ștefan Manasia
- Dan Sociu
- Ana Dragu
- Claudiu Komartin
- Dan Mihuț
- Angela Marinescu
- Billy Collins
- Florin Iaru

Ei m-au scos din cea mai neagră perioadă. Cum? Nu mi-e clar, s-a-ntîmplat! Ei au emis, eu am rezonat. Carevasăzică prin rezonanță, ba chiar prin rezonanță magnetică, ce să mai.

15271200_1361371283882440_346645478_o

De ce te exprimi prin poezie? De ce nu te exprimi prin alt mod literar?
Ehm, într-o zi am să public un roman, chiar dacă „poeții nu prea le au cu proza”. Are să fie un roman marfă, fiindcă altfel nu îl voi publica. Nu am să mă-nvîrt fîstîcit în jurul cozii ca-n paragraful ăsta, sau, în fine, nu am să fac numai asta, indiferent asta ce este.

Cum ai vrea să promovezi poezia la nivel local?
Prin evangheliști călare pe sute de balauri-putere, gata să-i dezlănțuie în spirală pe mințile luminate ale băștinașilor, #lol.

Odată cu proliferarea diverselor tipuri de media digitale, am asistat la inventarea unui nou tip de localism, iar poezia se adaptează de minune, ba chiar reușește să evolueze frumos în tot soiul de buzunare digitale ce servesc rolul de comunitate, sursă de entertainment și educație etc.

Una peste alta, îmi doresc să promovez poezia entuziast, cu convingere, prin WWW.

Cum poți aduce lumea iubitorului de carte în lumea cotidianului românesc?
Prin WWW.

Ce faci acum cu poezia?
Poezia face ce vrea din mine, dar e drept că învăț cu timpul să fac și eu chestii cu ea, chiar dacă rezultatele scontate sînt numai în contexte speciale niște poezii cu adevărat bune. Uite, acum îți scriu ție, deși m-aș putea apuca să promovez… o mașină de spălat:

La mașina de spălat #hellspin cu funcție de îndepărtare a părului de animale, îți explic eu vioi #wink, primești șase ani garanție, șase fiind și numărul de kilograme pe care le poate suporta cuva, pentru a centrifuga fără urmă de vibrație blugii și bluzele tale, la o mie două sute de rotații pe minut, cu un consum energetic de clasă A++, echivalentul, dacă vrei, al unui bec de șaizeci de wați.

Displayul digital de șase inci și comenzile intuitive răspund tuturor nevoilor tale de personalizare, de ajustare a experienței de curățare, așa încît ceea ce pînă mai ieri era o corvoadă cronofagă are acum șansa de a deveni o activitate domestică distractivă. Numai cu mașina de spălat #hellspin cu funcție de îndepărtare a părului de animale.

În scurt timp vei observa că minunăția asta le va stîrni curiozitatea și celor mici, prilej fără îndoială să îi înveți că etichetele se clădesc pe gogoșele gogonate, la cel puțin un nivel, dar ăsta nu e nici pe departe un motiv pentru a ieși din casă cu părul motanului adunat în ghemotoace pe pantaloni, corect?

Eu nu am copil, pisică sau cățel, nici hamster nu mi-am cumpărat. În baie, însă, am două mașini de spălat.

#wittyquotetime: „Oamenii cumpără chestii de care nu au nevoie, cu bani pe care nu îi au.” Clive Hamilton

Cum îți vezi volumul de debut după șase ani?
Prin ceață. Între timp a trebuit să îmi pun ochelari.

Cum te-a schimbat perioada dintre debut și noul volum?
Aș fi un tată mai calm azi decît cel ce aș fi putut fi în urmă cu șase ani.

Cum a fost drumul până la metodologia poemelor tale?
Nu am mers către o anume metodologie a poemelor mele. Am dat peste prima în drum spre un cinematograf de provincie și am aruncat-o la coș pe cea mai recentă pentru o retro-metodologie falsificaționistă.

De ce să citim poezie?
Poezia este surprinzător de puternică. Aș merge într-atît de departe încît să spun că poezia poate să servească unei misiuni pozitive, la fel de bine cum poate deveni o armă de distrugere. În capul mileniului trei, după trei mii de ani de explozii tehnologice fragmentare și dizarmonice, lumea occidentală se află în sfîrșit într-un proces de implozie.

În era mecanică, omul și-a extins existența în spațiu. După un secol și jumătate de tehnologie electrică, ne-am extins însuși sistemul nervos, pînă la o cuprindere „globală”. Sprintăm spre faza finală a acestui proces, cu eforturi serioase depuse la intersecția informaticii cu neuroștiința: simularea digitală a conștiinței. Aceasta se va dovedi imposibil de realizat fără poezie. Fără poezie, conștiința e pustiu. :)

Tare-s curios ce va spune „inginerul poetic” la lansarea primului modul de interacțiune cu inteligența artificială nefericit | dar simpatic | botezat SUZI. Cum ar fi ca, în umbra unei judecăți „purificate”, chiar dacă bazată fizic pe rezistențe, SUZI să afirme că cei judecați sîntem noi? Cum te vei simți cînd SUZI va cita din biblie?

Acum, | mna, | ca un veritabil marketer de bibliowonders în era digitală, am să susțin și că poezia dezvoltă capacitatea de abstractizare a cititorului și îi oferă ocazia de a opera cu scenarii și ipoteze logice, de a explora.

În momente de grație, poezia te face mai deștept, în timp ce-ți taie răsuflarea.

Care poeți contemporani ar trebui să fie nelipsiți din lectura unui cititor. De ce?
Sînt o sumedenie din care poți alege, iar eu nu sînt în măsură să-i dibuiesc pe cei canonizabili, #claxonabili. Pentru a descoperi poeți contemporani români îți sugerez să răsfoiești rafturile de poezie ale unor edituri precum Tracus Arte, BrumaR, Vinea, Cartier, Charmides, Fractalia, Casa de Pariuri Literare, Cartea Românească, Paralela 45 și Casa de Editură Max Blecher. La colecția Plantații a celei din urmă am contribuit cu proaspăt-lansata mea carte, „termeni | condiții”.

15228008_1361371280549107_1679970339_n

Cum vezi progresul tehnologic de azi? Încotro ne îndreptăm?
E dificil de cuprins subiectul, așa că hai să restrîngem discuția la ideea de poezie ca formă de comunicare. Cum zice americanul, lucrul esențial este ca lucrul esențial să rămînă lucrul esențial.

În termenii cei mai generali, comunicarea presupune un emițător, un receptor, un canal, o formă de codificare, un mesaj, o convenție | relație între emițător și receptor, o intenție, un efect, un context în care are loc comunicarea și o serie de elemente (lucruri, idei) la care se referă mesajele, un univers referențial.

Cînd privesc poezia ca pe o formă (creativă?) de comunicare, sînt tentat să afirm că apelez cel mai mult la variabila „codificare”. La o inspecție mai atentă, însă, modelele de comunicare bazate pe componentele enumerate trădează deficiențe majore și se dovedesc insuficiente pentru a explica actul lingvistic creativ.

Inginerii se vor strădui să automatizeze pe rînd componentele astea, dar se vor împiedica de poezie pe drumul lor către construirea unei inteligențe artificiale.

Poezia se sufocă sub instrumentarul științific, ca un foton în „experimentul celor două fante” | unul dintre experimentele fundamentale ale mecanicii cuantice. Funcția energetică a fotonului, al cărei efect cuantificabil este tiparul de interferență înregistrat pe peretele din spatele celor două fante ale mediului experimental, colapsează, iar pe perete mai pot fi observate numai două linii paralele, de parcă însuși actul de a observa are capacitatea de a influența comportamentul fotonului.

Care sunt termenii și condițiile pe care le acceptăm fără să citim textul ăla mic?
Depinde ce pachet de beneficii alegi, Paul. :)

Care sunt direcțiile în care comunicatorii mai au de lucrat?
Comunicatorii caută să-și perfecteze toate abilitățile, în toate privințele, întotdeauna. Chestia asta cu învățatul nu se oprește niciodată. O idee năstrușnică, dar eficace, este să îți monitorizezi periodic capacitatea de a transforma gîndul abstract în execuție brici. Ce fel de comunicator ești tu fără un jurnal?

Care sunt comunicatorii pe care îi urmărești? De ce?
Cei mai marfă comunicatori sînt aceia care nu lucrează în marcom. | Fiindcă o fac natural, nu încearcă la fel de tare.

Încotro consideri că se îndreaptă domeniul comunicării și relațiilor publice?
Big data și automatizare!15301106_1361371270549108_780774033_n

De ce ai ales să lucrezi în acest domeniu?
Îmi permite să am o contribuție semnificativă în timp ce capitalizez abitir de pe urma pasiunilor mele. Nădăjduiesc că îmi voi cîștiga mereu existența comunicînd pe teme care mă pasionează și nu văd nici un motiv pentru care nu m-aș strădui să trăiesc tot mai bine făcînd-o.

Ce faci în timpul liber?
Ce face tot omul.

Ce dorești?
Să mă trezesc și să-mi dau seama că a fost doar un coșmar.

Iată un fragment dintr-o poezie din noua carte a lui sorin despoT:

poate că poezia este un act compulsiv,
iar versurile rostite, o exhibiție ambițioasă,
o demonstrație de forță catalitică a voinței.

nu transpir, însă, pe tastatură
pentru a-ți hrăni voaierismul.
las televiziunii acest privilegiu.

poezie cu pledoarie – p. 47, termeni | condiții, Casa de Editură Max Blecher 2016

This entry was posted in Interviuri culturale. Bookmark the permalink.

Leave a Reply