Jocurile foamei

    Stropi mari de ploaie lovesc cu disperare geamul, iar bălţi de sunete se aştern în mintea mea. E frig, aburii se înalţă la fiecare cuvânt, lăsându-mă nedumerită, căutând răspunsuri în imagini.
    În mici concepte de diferenţe, beatitudinea îşi croieşte un drum pe cenuşa unei gaiţe-zlemfitoare, cu un zâmbet mai lin, în ciuda tulburenţelor, căci va fi la cote înalte, deasupra unor principii şi norme stabilite. Katniss Everdeen, este o fată care reprezintă iubirea faţă de familie, cea care îşi sacrifică chiar şi viaţa pentru a o ştii în siguranţă pe sora sa mai mică, Prim, devenind astfel, prizonieră în propriul ei castel. Ochii îi sunt peticiţi de arta schimbării, iar inima-i este ciobită de amintirile care acum o învăluie. Un nou timp a venit pentru ea, aruncând pe adierea vântului mici sărutări încărcate de gustul dulce al trecutului. Fraze, gesturi, promisiuni, toate încătuşate de viitorul nesigur. Instabilitatea unui nou început, sau mai precis a continuităţii unui trecut, o zdruncină, o obligă să rămână tare, să rămână în picioare chiar şi în faţa noului caracter care o va defini, în inima celei necunoscute de acum.
    Sunt amintiri născute-n apă, întrebări crescute-n foc şi răspunsuri înfăşurate în gheaţă – o uniune de dorinţe, hrănite cu speranţă albă. Da, acesta este modul meu de a descrie volumul I din seria „The Hunger Games” de Suzanne Collins.

Scris de Mădălina Bogdan

This entry was posted in Carte. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *