Jocurile foamei

    Stropi mari de ploaie lovesc cu disperare geamul, iar bălţi de sunete se aştern în mintea mea. E frig, aburii se înalţă la fiecare cuvânt, lăsându-mă nedumerită, căutând răspunsuri în imagini.
    În mici concepte de diferenţe, beatitudinea îşi croieşte un drum pe cenuşa unei gaiţe-zlemfitoare, cu un zâmbet mai lin, în ciuda tulburenţelor, căci va fi la cote înalte, deasupra unor principii şi norme stabilite. Katniss Everdeen, este o fată care reprezintă iubirea faţă de familie, cea care îşi sacrifică chiar şi viaţa pentru a o ştii în siguranţă pe sora sa mai mică, Prim, devenind astfel, prizonieră în propriul ei castel. Ochii îi sunt peticiţi de arta schimbării, iar inima-i este ciobită de amintirile care acum o învăluie. Un nou timp a venit pentru ea, aruncând pe adierea vântului mici sărutări încărcate de gustul dulce al trecutului. Fraze, gesturi, promisiuni, toate încătuşate de viitorul nesigur. Instabilitatea unui nou început, sau mai precis a continuităţii unui trecut, o zdruncină, o obligă să rămână tare, să rămână în picioare chiar şi în faţa noului caracter care o va defini, în inima celei necunoscute de acum.
    Sunt amintiri născute-n apă, întrebări crescute-n foc şi răspunsuri înfăşurate în gheaţă – o uniune de dorinţe, hrănite cu speranţă albă. Da, acesta este modul meu de a descrie volumul I din seria „The Hunger Games” de Suzanne Collins.

Scris de Mădălina Bogdan

This entry was posted in Carte. Bookmark the permalink.

Leave a Reply