Jurnalul Oanei Pellea

Dacă aș fi pe Lună și aș privi Pământul, aș avea nostalgia Pământului. Dar sunt pe Pământ deocamdată și am nostalgia cerului.

Oana Pellea. Jurnal. 2003-2009

Cred că îți trebuie mult curaj să scrii un jurnal. Un jurnal înseamnă o mărturisire a ta față de tine. Pentru a publica însă un jurnal, ai nevoie de și mai mult curaj. Pentru că el devine o mărturisire a ta față de tine, dar mai ales față de alții. Și ce frumos este atunci când un artist știe să se deschidă, să împărtășească și, pe alocuri, să-i permită cititorului să-i pătrundă în intimitate, doar pentru a-și arăta umanitatea și noblețea. Și ce frumos este atunci când un artist se arată uman și nobil.

Am citit jurnalul Oanei Pellea acum doi ani. L-am răsfoit recent, pentru că aveam nevoie să îmi reamintesc de ce mi-a plăcut atât de mult. Într-o lume plină de vedetisme, de lucruri artificiale și aer îmbâcsit, Oana Pellea propune un fel de revoltă, prin reîntoarcerea la ce e simplu și firesc. Și o face într-un mod cât se poate de plăcut: povestind cu onestitate și nevinovăție despre oameni frumoși, despre momente de viață care au marcat-o, despre idei, frânturi de gânduri.

Jurnalul îți transmite multă liniște și melancolie. Este ciudat cum are această putere de a te opri din agitația ta, de a te rupe din cotidianul tău, doar pentru a citi niște gânduri în care mai apoi te regăsești, cu care te identifici. Și te bucuri că mai este cineva ca tine, că nu a fost o călătorie inutilă. Ai avut ocazia să mai poposești la o răscruce de drumuri cu un alt om, să mai stai la un pahar de vorbă cu tine și să-ți mai regăsești umanul.

Citind jurnalul Oanei Pellea nu vei găsi lamentările unei artiste, nici secretele actoriei și nici picanterii din viața de culise. Vei găsi doar o femeie cu multe slăbiciuni, o femeie uneori nostalgică și visătoare, alteori zbuciumată și contrariată, dar întotdeauna o femeie cu multe mirări și cugetări.

Ai fi tentat să o ”acuzi” pe Oana Pellea de o tristețea prea mare, prea copleșitoare. Dar, de multe ori, această tristețe nu face decât să releve un spirit meditativ. Și, în fond, jurnalul nu este un refugiu al melancoliilor noastre, al dorurilor și al pesimismului ușor?
Ce vei învăța din jurnalul Oanei Pellea? E simplu: să îți pui întrebări.

Scris de Bianca Florentina Ilie

This entry was posted in Carte and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *