O poveste

România. Într-un tren. 1975 – este o fotografie care a devenit celebră în întreaga lume. Autorul acestei imagini este fotograful francez Henri Cartier-Bresson, supranumit părintele fotojurnalismului.
Textul de mai jos este inspirat de concursul “Fotografiați de Bresson”, lansat de www.catchy.ro. Concursul presupunea trimiterea unor texte cu povestea (imaginată) a celor doi tineri din imagine. Este important de precizat că identitatea celor doi nu este cunoscută. Fotografia în care apar a făcut înconjurul lumii, dar nimeni nu ştie cine sunt cei doi.

img

Tinerii se numesc Ilinca şi Ştefan. S-au cunoscut în timpul facultăţii, ea era la Litere, el la Electronică. Ştefan era în anul trei când a întâlnit-o pe boboaca Ilinca la un chef într-un cămin din Grozăveşti. Domnişoara de la Litere avea o fustă crem, o bluză albă şi un pic de aroganţă studiată. Stătea picior peste picior şi părea inoportunată de agitaţia din jur. Ştefan a zărit, încă de la începutul serii, buclele arogante şi şi-a pus în gând să le abordeze. S-a apropiat, s-a aşezat lângă buclele blonde şi a rostit: “Bună seara! M-am aşezat aici cu scopul clar de a vă cuceri. Dacă nu va fi să fie, sunt dispus să suport toate repercuRsiunile.” Ilinca l-a privit cu coada ochiulului, s-a gândit o clipă şi i-a răspuns râzând: “Cu tot cu R, domnule inginer?”

De atunci au trecut doi ani şi în familia Ilinca şi Ştefan Simionescu încă există replici care implică expresia “cu tot cu R”.
Viaţa în doi e frumoasă şi plină…de râsete. Domnul inginer a constatat că buclele blonde nu sunt deloc arogante, ci blânde şi timide, iar domnişoara de la Litere a constatat că domnul inginer e deştept, haios şi dornic să scoată toate “r-urile” de unde nu-i cazul să existe. Când pleacă cu trenul spre casă, care o dată e Oradea, o dată Sibiu, se joacă “de-a cultura generală”. Ilinica se enervează grozav când Ştefan introduce în joc întrebări din fizică. Ştefan o găseşte frumoasă rău când e nervoasă şi insistă că orice intelectual trebuie să ştie Legile lui Kirchhoff.
Călătoriile ceferisto-intelectuale şi-au arătat roadele când Ilinca s-a trezit spunându-i unei colege de facultate: “îţi dai seama că dacă s-ar crea o bobină uriaşă ar putea bruia câmpul electromagnetic al Pământului?”, iar Ştefan s-a trezit recitându-i unui coleg îndrăgostit de o farmacistă nişte Topîrceanu modificat: “Dacă nu-i ieşeai în drum/Ar fi dat cu bucurie/Altuia străin, nu ţie/ Mângâierile de-acum/Ar avea şi vreun copil/Care, poate (idiotul!)/Ar fi sămănat în totul/Cu-acel tată imbecil.”
După 40 de ani de “repercuRsiuni” Ştefan şi Ilinca încă găsesc motive să râdă unul de altul şi, câteodată, când merg cu trenul, se mai joacă “de-a cultura generală.”

Scris de Corina Rotar (Boie)

This entry was posted in Cu și despre cultură. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *