Prolog

de Alice Strete

N-o să-ncep cu citate și vorbe de duh despre cum cartea este cel mai bun prieten (sper să nu fie, pentru sănătatea mentală a celor ce zic asta), sau cum cititul deschide porți nebănuite și-nlocuiește cu succes orice gen de viață socială. Chiar deloc. Cititul este, în schimb, un obicei sănătos, o deprindere care ar trebui să vină cam de când știm ce-nseamnă niște litere legate una de cealaltă. Și o carte răsfoită din lipsă de altceva mai bun de făcut duce la cărți citite cu atenție, la cărți devorate, îndoite și abuzate, la cărți subliniate și cu notițe pe margini, la cărți despre care vorbești cu ceilalți, la cărți pe care le împrumuți, dăruiești, cumperi și dai la schimb, la cărți pe care le aranjezi după culori pe raft și cărți care se adună mormane lângă pat, la cărți pe care la cauți în liste și cărți pe care le pui în liste proprii. Și, că tot veni vorba de liste, de când sunt în stare să-mi caut singură lucrușoare pe internet m-am apucat de căutat, aproape obsesiv compulsiv, liste de cărți declarate „musai” de citit, pân’ la 20, hai, fie, 50, sau, mna, într-o viață. Apoi, de majorat, am primit de la niște prieteni bine informați ditamai cărțulia care înglobează 1001 de cărți, pe care am tot răsfoit-o și subliniat-o și însemnat-o până la refuz (preumblându-mă azi printr-o librărie am descoperit că – șoc! – a apărut o ediție nouă, tot 1001, da’ cu altele noi; n-am stat să văd ce lipsea). Pe atunci aveam planuri mărețe și am intrat într-o competiție cu mine să termin cât mai multe, cât mai repede. Dar parcă au cam trecut 3 ani și m-am cam blocat la un rușinos 90, dintre care majoritatea s-au întâmplat înainte să se-ntâmple facultatea.
Dar de-ajuns cu introducerea, să urmeze urmarea! Luați de la mine, cititor cu acte-n regulă, cărți musai de cetit, idei musai de-mpărțit!

This entry was posted in Carte. Bookmark the permalink.

Leave a Reply