Review of The Wolf of Wall Street- Lupul de pe Wall Street

Recunosc. Nu sunt o mare admiratoare a lui Leonardo Dicaprio, poate şi pentru că îl voi asocia întotdeauna cu tânărul artist din Titanic, atât de frumos, de îndrăgostit şi de lipsit de şansă. Cât de nedreaptă să-ţi fie soartl, să câştigi biletul spre “tărâmul făgăduinţei” la o partidă de poker, să te urci la bord în ultima secundă, să cunoşti dragostea şi să sfârşeşti atât de crud. Probabil am fost marcată, la fel ca alte milioane de oameni de pe planetă de acest rol de început pentru Dicaprio, într-atât încât să nu-mi imaginez că poate şi altceva. Dar poate, şi dacă rolul din “J. Edgar”- unde-l interpretează pe şeful FBI-ului din anii ’50 nu m-a convins îndeajuns, trebuia să-şi dea şi mai mult silinţa. Iar Dicaprio s-a întrecut pe şine făcând, aşa cum spuneau şi specialiştii, rolul vieţii sale.

Acest aspect mi-a atras atenţia. Apoi a venit Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un film de comedie. Completând acest tablou cu reclama din abundenţă care i s-a făcut şi review-urile pozitive, n-am rezistat şi…iată-mă în sală de cinema. Plină la refuz!

The Wolf of Wall Street spune povestea unui broker de pe cea mai cunoscută arteră din zonă financiară a New Yorkului. Este un film bazat pe fapte reale, surprinzând etapele prin care trece un broker de succes de pe Wall Street, de la primul job, apoi propria sa companie, cunoaşterea succesului şi apoi, declinul. Din această perspectivă pot spune că firul evenimentelor era oarecum previzibil, dar realizatorii poate că nici nu s-au sfiit să îl dezvăluie, ei concentrându-se în principal în a reda emoţiile pe care le gustă eroul trecând prin toate aceste faze.

Aşadar, îl cunoaştem pe Leonardo Dicaprio (Jordan Belfort), un tânăr familist, fără prea multe perspective, intrând în lumea nebună a Wall Street-ului. Aici apare şi prima “froţare a destinului”, pentru că nu pot explica altfel norocul unui proaspăt angajat care, chiar în prima lui zi de lucru este invitat la masă şi luat sub aripa protectoare de cel mai de succes broker al companiei. Cu această ocazie, Jordan începe să vadă cum stau lucrurile în lumea bursei new yorkeze, unde este vorba de bani, faimă, petreceri, alcool şi droguri. Cu aşa un training, nici nu e de mirare că, atunci când îşi va încerca nororcul pe cont propriu, va duce toate aceste vicii la extrem, ceea ce îi va grăbi sfârşitul.

Cum va reuşi Jordan să cadă, atunci când nimic nu părea să-l mai oprească? A depăşit limita în absolut toate punctele care-i marcau viaţa de zi cu zi. Şi-a fraudat clienţii pentru a se îmbogăţi, vânzându-le acţiuni la “companii cu potenţial enorm”, dar care în realitate erau afaceri neînsemnate, şi-a condimentat viata personală de câte ori a avut ocazia, a organizat petreceri de răsunet în care alcoolul, drogurile, prostituţia şi tot felul de excentricităţi erau ceva obişnuit, a făcut tot ceea ar fi făcut orice om ajuns în poziţia sa atât de uşor. De aceea căderea sa nu a mirat pe nimeni (pe mine sigur, nu): la un pas de puşcarie, părăsit de soţie şi copii, cu banii din fondurile elveţiene “evaporati”. Finalul este tipic pentru un film american: o nouă şansă la viaţă pentru fostul broker şi actualul “cel mai bun trainer de vânzări”.

Concluzia? Mergeţi la cinema pentru că merită, dar pregătiţi-vă în primul rând din punct de vedere fizic, pentru că filmul e lungit la 3 ore. Leonardo? Da, e de Glob de Aur şi poate şi de Oscar. Şi cam atât! Nici Jonah Hill (Donnie Azoff în film), nici Margot Robbie (Naomi- soţa lui Jordan din film), nici Matthew Mc Conaughey (mentorul lui Jordan) nu m-au impresionat. Cred că nici Scorsese nu va lua Oscarul pentru regie, deşi filmul e de nota 8,5- 9.

Scris de Ivona-Sorina Gal

This entry was posted in Film. Bookmark the permalink.

Leave a Reply