Stăpânul Inelelor, cartea

Știu că Hobbitul e în trend zilele astea, dar eu sunt încă legată emoțional de Stăpânul Inelelor. Lectura m-a acaparat complet. Am intrat în carte, am fost parte a frăției, am călătorit alături de inel.
Povestea “Stăpânul Inelelor” a fost scrisă de J.R.R. Tolkien, în timpul celui de-al doilea război mondial, între anii 1937 – 1949, ca o continuare a cărții Hobbitul. Prin opera lui, Tolkien reușește să creeze mai mult decât o poveste. Creează un univers, o lume aparte, cu toate elementele necesare pentru a te convinge că citești o cronică și nu science-fiction. Palpabilă prin detaliile geografice, credibilă prin istoria consemnată de-a lungul anilor, veritabilă prin diversitatea culturală a locuitorilor Pământului Mijlociu, “Stăpânul Inelelor” depășește granițele oricărei scrieri fantastice.

Povestea începe, sau continuă mai bine spus, când Bilbo Baggins hotărește să părăsească Comitatul, un tărâm vesel și liniștit al Pământului Mijlociu. Toate avuțiile lui rămân în stăpânirea nepotului său, Frodo Baggins, inclusiv inelul său “magic”. Gandalf cel Sur cercetează originea acestuia și află că este inelul pierdut al lui Sauron, cu ajutorul căruia a domnit multă vreme peste Pământul Mijlociu. Acest inel are voință proprie și puterea de a controla inelele celorlalte seminții. Pentru a împiedica ca acesta să ajungă din nou în stăpânirea domnului Întunericului, în cadrul consiliului lui Elrond, de la Vâlceaua despicată, este decisă distrugerea inelului în focul în care a fost creat, în muntele Osândei din ținutul Mordor. Frodo, hobbitul, este acela care ia asupra lui responsabilitatea de a distruge inelul, iar în această călătorie i se alătură Gandalf vrăjitorul, Aragorn, fiul lui Arathorn, moșternitorul tronului din Arnor și Gondor, Legolas, un prinț elf, Gimli gnomul, Boromir, fiul lui Denethor din seminția oamenilor, și trei hobbiți: Sam cel Înțelept, grădinarul și bunul prieten a lui Frodo, Meriadoc Brandybuck și Peregrin Took, verișorii lui Frodo. Aventurile lor în această călătorie, precum și impactul faptelor lor asupra Pământului Mijlociu reușesc să țină cititorul în suspans până la ultimul paragraf.

Complexitatea personajelor a fost determinată nu doar prin caracteristicile lor de personalitate, ci au fost construite în imaginea propriilor seminții, având trăsăturile pshice și fizice influențate de acestea. Personajele prind viață prin caracterul lor uman, influențat de emoții, slăbiciuni și atuuri. Gimli, gnomul, în ciuda imaginii lui aparent barbară, devine un entuziast doar la gândul că se apropie de locul unde-în care cei din seminția lui au creat istorie. Minele Moria îl transformă pe gnom într-o ființă plină de reverență- respect la ceea- faţă de ce au muncit strămoșii lui, ieșind totodată la iveală partea sa sensibilă, atinsă de pierderile ce-care s-au întâmplat în acele locuri. E interesant, de asemenea, cum Legolas elful strălucește în momentul în care ajunge în țara sa, Lothlorien. Simțurile i se intensifică, umblă încrezător, devine una cu natura. În elementul lui, i se conturează mai profund trăsăturile elfice, noblețea caracterului și grația ființei. Aragorn, deși înfățișat în prima parte a poveștii ca un pribeag, sărăcăcios și misterios, cu cât înaintează acțiunea, i se citește noblețea pe chipul lui Aragon, desi… cred că ar trebui să începi propoziţia cu pasajul evidenţiat, iar prezența lui devine impunătoare.

Dintre toate personajele, cel mai mult m-au impresionat cei patru hobbiți, Frodo, Sam, Peregrin și Merry. Aparent cea mai neînsemnată dintre semințiile Pământului Mijlociu, hobbiții s-a dovedit a fi printre cele mai curajoase personaje. Curajului lui Frodo de a lua asupra sa inelul și perseverența prin pustietatea Mordorului, au întrecut vitejia celor mari. Puterea lui a de se opune chemării inelului până în ultima clipă, și devotamentul în a face binele, în ciuda tuturor dificutăților întâmpinate l-au ridicat la rangul de viteaz. Fidelitatea lui Sam în a-și sluji stăpânul depășește orice așteptări, și este de necontestat faptul că fără el, Frodo nu ar fi reușit să își împlinească misia.
Rolul hobbiților este definitoriu pentru desfășurarea acțiunii, dar nu este singurul. Prin faptele lor, Tolkien a arătat cum chiar și cel mai neînsemnat dintre oameni poate fi capabil de fapte mari, iar prin acestea să schimbe cursul întregii lumi. Desigur, aceasta nu este singura povață care poate fi extrasă din carte. Ce înseamnă a fi un prieten devotat (Sam și Frodo), ce înseamnă a nu face rău răului (Frodo și Gollum), ce înseamnă a fi fidel promisiunilor (Aragorn și Arwen), ce înseamnă să lupți că în ciuda aparentei imposibilități de a câștiga. Pentru mine, “Stăpânul Inelelor” e mai mult decât o carte de povești SF. E o carte plină cu lecții de viață, o carte care îți dă curaj, te învață să visezi și să lupți pentru a-ți îndeplini scopul. O recomand tuturor celor care le place să se piardă în lumea personajelor despre care citesc, tuturor celor care au nevoie să evadeze din propria lume și mai ales celor dornici de aventură. “Caut pe cineva dornic să mă însoțească într-o aventură” – Gandalf.

Scris de Mădălina Barta

This entry was posted in Carte and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply