La Traviata de Giuseppe Verdi

Seara de 12 decembrie era bătută în cuie: mergem la opera să urmărim „La Traviata” de Giuseppe Verdi. Evident, ţinuta era una all black, elegantă, precum a celorlalţi din grupul deja format. Sala nu era foarte plină, dar am observat că şi cei veniţi au acordat importanţă vestimentaţiei pentru eveniment, aşadar, am ochit cateva ţinute de invidiat. Odată ajunsă acolo eram emoţionată, nerăbdătoare şi curioasă, întrucât nu mai fusesem niciodată la operă şi îmi imaginam că trebuie să fie ceva mult mai spectaculos decât teatrul.

„La Traviata” este compusă din trei acte în care se prezintă o frumoasă poveste de dragoste dintre o curtezană, Violetta Valéry (rol interpretat de Lucia Bulucz) şi Alfredo Germont (interpretat de Sorin Lupu). Timp de două ore şi jumătate, am fost captivată şi atentă la fiecare detaliu, iar urechile mi-au fost încântate: voci puternice, costumaţie plină de culoare, intensitatea actelor şi curiozitatea care mă făcea să mă întreb oare ce se va întâmpla în continuare, erau prezente în fiecare secundă petrecută în acea sală.

Actul II este preferatul meu- fiind şi cel mai complex- compus din două
tabouri. Tabloul I ilustrează viaţa fericită şi linistită pe care o au cei doi protagonişti. În timp ce Alfredo este plecat de la conac pentu a recupera banii pe care Violetta i-a obţinut prin amanetarea unor bijuterii pentru întreţinerea casei, apare Giorgio Germont (interpretat de Fülöp Martin), tatăl soţului ei. Acesta îi cere Violettei să îşi părăsească soţul, deoarece logodnicul fiicei sale nu este de acord sub nicio formă cu această legătura. Cu durere în suflet, ea decide să facă un gest nobil şi renunţă la iubirea sa, retrăgându-se înapoi la Paris şi lăsându-i o scrisoare în care îi comunică iubirii sale că s-a hotărât să se întoarcă la viaţa ei de odinioară. Alfredo găseşte pe masă o invitaţie la petrecerea uneia dintre prietenele acesteia şi pleacă în fugă spre Paris, deoarece ştie că acolo o va întâlni pe Violetta.

Acţiunea continuă în taboul II, unde, printre alţi invitaţi se află şi Alfredo, la una din mesele de joc. După un timp, ajunge şi Violetta la braţul baronului Douphol. Între cei doi rivali se iscă o ceartă ce pare a se finaliza cu un duel. Aici intervine Violetta care îl roagă pe Alfredo să nu îşi pună viaţa în joc, dar acesta va renunţa numai cu condiţia ca cea iubită să se întoarcă la el. Ţinându-şi promisiunea făcută faţă de tatăl lui Alfredo, ea mărturiseşte că nu îl mai iubeşte şi că cel ales este Douphol. Într-un acces de furie, Alfredo o jigneşte şi este provocat la duel de către baron.
Nici nu am simţit când s-a terminat, tot spectacolul fiind atât de convingător şi reuşind să introducă privitorul în cadrul poveştii şi în tot ceea ce se întâmpla pe scenă.

Povestea are un final trist, actul final fiind cu adevărat intens. Lucia Bulucz interpretează „Adio del passato” şi moare în braţele celui iubit, suferind de tuberculoză. „La Traviata” este inspirată dintr-o poveste reală, pe care scriitorul Alexandre Dumas-fiul a folosit-o în romanul său de succes „Dama cu camelii”, publicat în anul 1848. Recomand tuturor să nu scape ocazia de a merge şi a viziona această operă, întrucât a devenit extrem de populară şi se regăseşte constant în repertoriul standard al operelor şi al teatrelor de pe întregul mapamond.

Scris de Claudia Botezatu

This entry was posted in Teatru. Bookmark the permalink.

Leave a Reply