Trei recomandări de albume indie lansate la început de 2018

de Anca Broască

După ce 2017 a fost anul reinventărilor pe plan muzical și al aducerii în prim plan ale unor stiluri de muzică nonconvenționale, prin trupe precum The Chainsmokers, The Motans sau Șatra Benz, tind să cred că 2018 este anul stabilității în mainstream-ul românesc. Însă, după ce muzica „de festival” şi trapul au luat amploare, printre artiştii mari şi medii care adoptă aceste stiluri muzicale care prind la public, câte şanse au să prindă artiştii de nişă? Săturându-mă de electro-pop-ul de la radio şi de „şatrabonzii” pe care îi aud fără să vreau, mi-am îndreptat atenţia către trupele indie, descoperind o mulţime de trupe şi artişti care merită să fie mult mai recunoscuţi. Ca urmare a lansării albumelor a trei din aceste trupe, doresc să fac nişte recomandări pentru voi: The Academic, BØRNS şi The Neighbourhood

În urmă cu două luni, când am aflat de trupa irlandeză The Academic, am ştiut de la prima melodie că o să continui să ascult muzica lor pentru o lungă perioadă de timp. The Academic este o trupă indie-rock, care la prima vedere duce a One Direction, dar de la primul acord de chitară pe care îl auzi în orice piesă de-a lor, îţi vei da seama că nu este aşa. În România stilul de muzică pe care îl adoptă poate fi considerat underground, în Irlanda, albumul lor „Tales from the Backseat”, lansat la începutul lui 2018, a intrat pe primul loc în topuri din prima săptămână de la lansare. Tipii sunt nişte puştani. Cântă despre friendzone, despre relaţii toxice sau despre cum să intri într-un club cu un buletin fals atunci când eşti minor. Ce apreciez în piesele de pe album este sinceritatea şi optimismul, atât prin versuri, cât şi prin linia melodică, acompaniată de instrumente, care este inspirată din tendințele muzicale ale anilor `80. Îşi scriu singuri piesele și deși cu pași mărunți, la începutul anului acesta au pornit într-un turneu mondial. Chiar îmi doresc să îi văd cât de curând la unul din festivalurile din România.

Dacă pe ei nu i-am văzut niciodată live, pe următoarea trupă am ascultat-o pentru prima dată la Summer Well, în 2016, și mi-a plăcut enorm. Este vorba despre BØRNS, născută şi crescută în suburbiile New York-ului, care a cunoscut succesul în ultimii doi ani. Nu m-am putut bucura atunci suficient de prestația lor deoarece încercam să prind loc cât mai aproape de scenă pentru următoarea trupă care avea să concerteze, The Neighbourhood (despre care vom vorbi mai pe larg puțin mai jos), dar câteva refrene mi-au rămas întipărite în cap, şi am început să le ascult după. La începutul lui 2018 BØRNS a lansat albumul „Blue Madonna”, al treilea din cariera trupei. Stilul pe care îl abordează este indie ca stil general, combinat cu elemente de pop, synthpop şi electro-pop. Sunt absorbită de liniile melodice ale melodiilor şi de sentimentele pe care acestea le trezesc în mine. Din punct de vedere al versurilor, acestea sunt mult mai abstracte şi mai simpliste decât ale trupei descrise anterior, însă combinația perfectă dintre acestea şi liniile melodice ale pieselor au dus, pentru mine cel puţin, la eliberarea unor sentimente care nu au putut fi date afară de nimic altceva. Mă întristează faptul că muzica lor este atât de subapreciată şi prea puțin cunoscută.

Al treilea album pe care doresc să îl laud este al trupei The Neighbourhood. Mult mai cunoscută decât primele două, probabil datorită succesului piesei „Sweater Weather” din 2012, The Neighbourhood a lansat la începutul lunii Martie albumul auto-intitulat „The Neighbourhood”. În ultimii ani de liceu am fost o fană înrăită a trupei, însă pasiunea mea pentru ei a început să se stingă uşor după interpretarea lor dezamăgitoare de la Summer Well, din 2016 (au avut sonorizare proastă, au întârziat şi au stat pe scenă mult mai puţin decât trebuia să stea). Stilul lor soft şi californian a fost adesea comparat cu stilul trupelor Arctic Monkeys sau The 1975, care au un sound asemănător. Nu m-am gândit că ar putea aduce ceva nou la acest stil pe care îl interpretează, însă în noul album trupa se reinventează. The Neighbourhood amestecă acordurile indie cu beat-urile festivaliere electronice şi cu ritmuri de hip-hop, realizând un album cu o diversitate melodică mult mai mare decât cele precedente. Băieții sunt maturi, cântă despre subiecte diverse, de la despărțiri groaznice şi înșelat la corupție de minori sau la moartea unui părinte. Majoritatea melodiilor lor sunt pesimiste şi depresive, dar trezesc emoţii profunde, iar în ele se regăseşte o mare parte din cei din generaţia tânără.

Dacă te-ai săturat de pop-ul şi de trap-ul promovat pe radio-urile româneşti sau care se află în tendinţe pe Youtube, încearcă ceva nou. Trupele acestea chiar muncesc şi produc muzică de calitate, o calitate atât de mare, cred eu, încât ar da clasă multor mari artişti promovaţi la momentul actual. Tu ce muzică asculţi?

This entry was posted in Muzică. Bookmark the permalink.

Leave a Reply